Degenerescența vitreană periferică (PVD) este o afecțiune oculară la câini care afectează corpul vitros din ochi. La câinii sănătoși, corpul vitros păstrează o consistență stabilă, asemănătoare gelului, care ajută la menținerea formei ochiului și asigură o cale liberă pentru ca lumina să ajungă la retină. Cu toate acestea, atunci când apare PVD, gelul vitros poate începe să se lichefieze sau să se micșoreze. Acest lucru poate duce la formarea de buzunare sau spații în corpul vitros, cunoscut sub numele de sinerezis. În unele cazuri, structura vitreană se poate desprinde și de retină – o afecțiune cunoscută sub numele de detașare vitreană posterioară.
Iată ce ar trebui să știți despre simptomele, cauzele și tratamentele pentru această boală la câini.
Simptomele degenerării vitreene periferice (PVD) la câini
(Credit foto: tapanuth | Getty Images)
Unul dintre cele mai frecvente simptome ale degenerescenței vitreene periferice este prezența flotoarelor în vederea câinelui. Acestea apar sub forma unor pete sau fire mici, întunecate, care se deplasează pe câmpul vizual, cauzate de mici aglomerări de celule sau resturi din gelul vitros. Deși acest lucru poate să nu fie observabil în mod direct, poate duce la schimbări în modul în care câinele interacționează cu mediul înconjurător. Alte semne ale PVD includ:
- Afectarea vederii
- Disconfort ocular
- Modificări ale aspectului ochilor
- înclinarea sau scuturarea capului
- Reticența de a urca scări sau de a sări
- Înroșirea sau iritarea ochilor
- Stângăcie crescută
- Strângerea frecventă a ochilor sau clipirea
- sensibilitate la lumina puternică
- Creșterea producției de lacrimi
Unele cazuri de PVD la câini pot fi asimptomatice și sunt detectate doar în timpul examinărilor oftalmologice de rutină. Acest lucru se datorează faptului că simptomele notabile pot să nu apară până când afecțiunea nu progresează într-un stadiu mai avansat.
Cauzele degenerării vitreene periferice (PVD) la câini
Degenerarea vitreană periferică la câini este asociată în principal cu procesul natural de îmbătrânire. Pe măsură ce câinii îmbătrânesc, umoarea vitreană gelatinoasă se poate descompune și poate deveni mai lichefiată. Această degenerare este mai frecventă la câinii mai în vârstă și este considerată o parte normală a procesului de îmbătrânire. În timp, corpul vitros se poate desprinde de retină, ducând la PVD.
Factorii genetici pot juca, de asemenea, un rol, deoarece unele rase – cum ar fi Border Terrier, Poodle, English Springer Spaniel și Shih Tzus – sunt mai susceptibile de a dezvolta afecțiuni legate de ochi, inclusiv PVD. În aceste cazuri, componentele ereditare pot accelera degenerarea umorului vitros.
Degenerescența vitreană periferică (PVD) este o afecțiune oculară la câini care afectează corpul vitros din ochi. La câinii sănătoși, corpul vitros păstrează o consistență stabilă, asemănătoare gelului, care ajută la menținerea formei ochiului și asigură o cale liberă pentru ca lumina să ajungă la retină. Cu toate acestea, atunci când apare PVD, gelul vitros poate începe să se lichefieze sau să se micșoreze. Acest lucru poate duce la formarea de buzunare sau spații în corpul vitros, cunoscut sub numele de sinerezis. În unele cazuri, structura vitreană se poate desprinde și de retină – o afecțiune cunoscută sub numele de detașare vitreană posterioară.
Iată ce ar trebui să știți despre simptomele, cauzele și tratamentele pentru această boală la câini.
Simptomele degenerării vitreene periferice (PVD) la câini
(Credit foto: tapanuth | Getty Images)
Unul dintre cele mai frecvente simptome ale degenerescenței vitreene periferice este prezența flotoarelor în vederea câinelui. Acestea apar sub forma unor pete sau fire mici, întunecate, care se deplasează pe câmpul vizual, cauzate de mici aglomerări de celule sau resturi din gelul vitros. Deși acest lucru poate să nu fie observabil în mod direct, poate duce la schimbări în modul în care câinele interacționează cu mediul înconjurător. Alte semne ale PVD includ:
Afectarea vederii
